Author bio

Author Image

A. Stephanie - book author

A. Stephanie is the author of books: Malakai (Malakai #1), Malakai (Malakai #2), Alekzandre (Alekzandre #1), Alekzandre (Alekzandre #2), Vorbește cu mine, Tentația (Nimic după noi, #1), Malakai

Author Signature

Author Books

#
Title
Description
01
Nimeni nu știe exact de ce Malakai se îndreaptă spre pierzanie, dând cu piciorul șansei de a avea un viitor strălucit. Iar Hannah nici măcar nu e curioasă.

Unii ar spune că a fost un miracol, dar ea i-ar contrazice. A fost o pură coincidență care avea să-i dea viața peste cap.

O dimineață ca oricare alta. Un accident. O viață salvată.

MALAKAI nu este doar o poveste de dragoste. Este o poveste despre coincidențe, supraviețuire, despre prietenie, responsabilități, sacrificii si speranță. Și despre cum uneori partea cea mai grea nu e să salvezi viața altei persoane, ci să o ții in viață.

"Nu mi-am dorit niciodată să mă îndrăgostesc, să devin vulnerabilă și să am pumnul unei alte persoane încleștat în jurul inimii mele"
02
Hannah nu intenționa să își complice viața, însă i se frânge inima de fiecare dată când îl privește pe Malakai. Își dă seama că deși e în viață, Malakai vrea să dispară și își promite că nu va permite asta. Așa că face tot posibilul să-l scoată din universul lui întunecat.

Convins că toată lumea îl părăsește la un moment dat, Malakai face tot posibilul să o țină pe Hannah la distanță. Însă insistența ei reușește să îi dărâme zidurile, iar secretele ies la iveală.

Instabil e cuvântul pe care Hannah ajunge în scurt timp să îl deteste. Malakai e instabil, iar când își dă seama de asta, simte că deja e prea târziu și nu mai poate face nimic să-și protejeze inima.

"Pentru o scurtă perioadă, m-a lăsat să cred că am reusit. Mi-a dat impresia că s-a mutat în universul meu. Acum imi dau seama că o parte din Malakai a rămas pierdută în acel univers al lui și că n-am avut nicio șansă să-l aduc înapoi. Nu când a tot continuat să piardă bucăți din el și să le mute, încetul cu încetul, dincolo."
03
Alek obișnuia să zâmbească, acum aproape că nu-și descrețește niciodată fruntea.
Zhavia zâmbește în stânga și în dreapta până te scoate din sărite, refuzând să se încrunte.

Alek obișnuia să lupte, acum preferă să fie un simplu spectator. Zhavia luptă în fiecare zi, chiar și atunci când nu mai are pentru ce.

Alek și-a consumat toată dragostea, iar acum i-a rămas doar ura.

Zhavia iubește – răsăritul, orele târzii, ciocolata, copiii –, sau așa lasă impresia.
Alek a avut inima frântă și, atunci când a lipit-o la loc, a încurcat bucățile.

Zhavia n-a scăpat nici ea de o inimă frântă, dar a manevrat cu grijă bucățile atunci când le-a adunat.

Și, cu toate astea, când sunt unul în preajma celuilalt, masca lui Alek cade, iar Zhavia își dă seama cât de multe fisuri i-au scăpat neobservate.

Niciunul dintre ei nu vrea să fie văzut așa cum e cu adevărat, dar Alek spune lucruri care o fac pe Zhavia să se încrunte; iar Zhavia spune lucruri care-l fac pe Alek să zâmbească și poate că drumul de la "cine naiba ești" până la "te iubesc" nu e chiar atât de lung, dar cu siguranță e... denivelat.
04
Poate că drumul de la "cine naiba ești" până la "te iubesc" nu e chiar atât de lung, dar Alek și Zhavia au pornit de fiecare dată cu stângul. Oricât de mult și-au dorit până acum să depună armele unul în fața celuilalt, niciodată nu au făcut-o în același timp. Și, cu toate astea, când sunt unul în preajma celuilalt, Zhavei nu îi mai pasă de siguranța inimii sale și uită să o mai protejeze, iar Alek realizează că ura nu e singurul sentiment care-i curge prin vene.

Zhavia îi amintește lui Alek de persoana care era înainte să aibă inima frântă. Alek își dă seama că fata cu veștile proaste s-ar putea, de fapt, să fie miracolul la care a încetat să mai spere.

Zhavia decide să nu mai lupte împotriva singurului om care o face să se îndoiască de toate credințele și principiile sale.

Alek își dă seama că poate și-a consumat toată ura, iar acum nu i-a mai rămas decât dragostea și că, dacă încearcă, ar putea să se împace cu trecutul.

E nevoie de o inimă frântă ca să recunoască o alta și poate că tot așa se și vindecă, făcând schimb de bucăți până când cioburile uneia se potrivesc în cealaltă.

Alek și Zhavia decid să depună armele.

Și, dacă o fac în același timp, poate că ar putea fi fericiți.
05
„Vorbește cu mine„, este, într-o oarecare măsură, povestea fiecăruia dintre noi - îți amintește de fiorii primei iubiri, de neînțelegerile cauzate de lipsa de comunicare, de lacrimile amare, dar și de acea fericire care pare eternă.

Ne regăsim în rândurile cărții, dar este povestea lor - povestea dintre Blake, un adolescent decis să nu vorbească deloc cu Bex, fata care este dispusă să suporte momente îndelungate de tăcere doar pentru a fi în compania lui. Asta până când el decide să vorbească. Dar cine știe dacă asta nu cumva complică lucrurile și mai mult."

„- Ți-ai făcut prieteni?

O mulțime. Toată lumea vrea să fie prietenă cu un tip care nu vorbește."
06
Pasiunea cu care este scrisă cartea te face să te oprești din citit, pentru a-ți trage sufletul, apoi, să continui să citești, însetat de poveste. Iubirea dintre Aiden și Blair te consumă cu fiecare pagină. Povestea este una originală, încâlcită, palpitantă și încântătoare. Modul de a scrie te atrage încă de la primele rânduri și te face să te pui în locul personajelor, să le trăiești emoțiile și să le iubești. Un roman sensibil, ce îți răscolește sufletul și te poartă alături de protagoniști pe culmile disperării, un act ireproșabil de sacrificiu, o poveste de dragoste ce te cuprinde întru totul, într-o îmbrățișare de cuvinte și iubire. Cartea asta e un deliciu pentru suflet, mângâiere pentru inimă, tornadă pentru spirit și o totală destindere pentru creier. Minuțiozitatea stilului autoarei, complexitatea acțiunii și tipologiile personajelor te cuceresc definitiv.

„Nimic după noi" este o poveste încărcată cu emoții, cu mister, cu sentimentele și trăirile personajelor, care te ține cu sufletul la gură din primele rânduri. O poveste care te vrăjește din prima clipă și o care îți arată cât de mult poate valora viața
07
Malakai își deschide pachetul de țigări, eu deschid geamul.

Malakai își toarnă un pahar de alcool, eu iau cutia cu suc.

Malakai deschide televizorul, eu îi trântesc caietul de teme sub nas.

Malakai rânjește, în timp ce mie îmi vine să plâng.

Malakai mă alungă, iar eu tot continui să mă întorc la el.

Malakai e încruntat mereu, eu nu îmi pot ascunde zâmbetul.

Malakai urăște, eu iubesc.

Și, cu toate astea, când îi spun să se ducă la naiba, el îmi spune că, eventual, se va opri acolo, dar se va întoarce la mine.